Abordarea necondiţionării
Primul pas este să reflectăm, pur şi simplu., la ce înseamnă parenting necondiţionat. Cu cât gândim mai mult în aceşti parametri, cu cât. Ne întrebăm mai mult dacă nu cumva ce spunem copiilor. şi ce facem poate fi interpretat drept afecţiune condiţionată. (şi dacă da, de ce), cu atât avem şanse mai mari să ne schimbăm. Un părinte povesteşte următoarele: „încercăm să ne dăm seama ce să facem. Cu fiul nostru, care a strigat nişte vorbe urâte. Și a trântit uşa atunci când l-am rugat să îşi facă ordine în cameră. Oare ar trebui să-l lăsăm câteva minute să se. calmeze? Cât de fermi să fim?. Nu mă mai gândisem la asta până atunci., dar acum mă întreb dacă nu cumva reacţia noastră. Îl va face să simtă că nu-l iubim când este supărat”.
Din punctul meu
de vedere, întrebarea în sine este un pas în direcţia corectă. Indiferent. de cum va decide acest părinte să intervină în situaţia dată. În al doilea rând, ar trebui să ne facem o obişnuinţă din a ne pune o anumită. Întrebare: „Dacă ce i-am spus eu copilului mi s-ar fi spus mie. Sau ce i-am făcut eu mi s-ar fi făcut mie. M-aş simţi iubit necondiţionat?” Nu este foarte complicat să facem acest exerciţiu de imaginaţie, iar a-l face în mod sistematic ne poate aduce transformarea.
Dacă răspunsul la întrebare este nu, este clar că greşim. Putem concluziona că ceea ce tocmai am făcut nu ar trebui repetat. Poate vom simţi chiar nevoia să ne cerem iertare. Dacă nu ne punem însă întrebarea, este foarte uşor să continuăm să găsim justificări pentru tot ceea ce facem. Sunt chiar părinţi care, când realizează că ceea ce au spus sau au făcut a avut un efect negativ, îşi spun că propriul copil este prea sensibil. Odată ce ne întrebăm: „Cum m-aş fi simţit eu în acest caz?” devenim mult mai responsabili.
De cum se naşte
copilul, este cazul să ne gândim la stilul nostru de parenting. şi, mai precis, la modul în care reacţionăm când lucrurile nu merg ca unse. Avem grijă ca propriul copil să se simtă iubit şi acceptat, chiar. şi atunci când nu mai încetează din plâns, chiar. şi atunci când face pipi în scutec imediat ce i l-am schimbat, chiar şi atunci când nu doarme bine noaptea? Unele persoane devin rapid părinţi „de vreme bună”, sunt atente şi-şi sprijină copiii doar când aceştia sunt uşor de manevrat, însă iubirea necondiţionată este cu atât mai importantă când copiii sunt dificili.
Pe măsură
ce cresc, copiii ne pun răbdarea la încercare în moduri noi. Este nevoie să le enumerăm? Spun lucruri urâte uneori. Se poartă oribil. Fac exact ce li s-a cerut să nu facă, lucru care îi înfurie pe părinţi, iar aceştia, din cauza propriilor probleme, insistă să fie ascultaţi orbeşte. Aceşti copii vor prefera în mod vădit pe unul dintre părinţi, şi nu este deloc plăcut când eşti celălalt. Îşi dau seama care îţi este punctul nevralgic şi-l folosesc în avantajul lor. Şi în tot acest timp, noi nu trebuie doar să continuăm să-i acceptăm, trebuie să continuăm să le arătăm că îi acceptăm în continuare.
Cu alte cuvinte, trebuie să le comunicăm că îi. iubim, chiar dacă nu suntem încântaţi de ce fac. Totuşi, această recomandare de a face diferenţa între copil. şi comportament este uneori folosită prea uşor. Este dificil chiar şi pentru un adult, darămite pentru un copil, să o înţeleagă. „Te acceptăm pe tine, dar nu şi modul în care te comporţi”. este prea puţin convingător, dacă de fapt nu acceptăm decât. foarte puţine dintre acţiunile copilului. „Cine este această persoană pe care zici că o iubeşti”. Se poate întreba un copil, „când eu aud doar dezaprobarea ta?”
Aşa cum sublinia
Thomas Gordon: „Părinţii care consideră că multe lucruri făcute. sau spuse de copiii lor sunt inacceptabile. vor genera în acei copii un sentiment puternic că ei înşişi sunt neacceptaţi ca persoane”. Această situaţie nu se schimbă cu nimic doar pentru că părintele îşi aminteşte să spună pe un ton liniştitor: „Te iubesc, scumpete, doar că detest aproape tot ce faci”.
Trebuie să conştientizăm măcar faptul că. asigurările verbale pe care le oferim copiilor. nu ne dau dreptul ca apoi să fim autoritari şi despotici. Impunerea forţei noastre asupra copilului tot nu este de dorit şi tot va. comunica acceptare condiţionată, chiar dacă, în mod periodic, vom rosti nişte cuvinte magice.
Articol preluat din Parenting necondiţionat de ALFÍE KOHN . (va urma)
