Capitolul 6 CE NE TRAGE ÎNAPOI?
Până acum totul ne conduce spre o întrebare copleşitoare: De ce facem acest lucru? Dacă parentingul de tip condiţionat şi bazat pe control este într-adevăr atât de rău pe cât afirm eu că este şi, mai important, dacă este atât de rău pe cât demonstrează cercetarea ştiinţifică şi experienţa din viaţa reală atunci de ce este atât de popular? Sau, altfel spus, ce ne reţine pe mulţi dintre noi să fim părinţi mai buni?
Poate că acum sunteţi nerăbdători să aflaţi mai multe despre alternativele la acest tip de parenting. Dar sugestiile explicite, cum să facem sau să spunem un anumit lucru copiilor, ar avea slabe şanse să prindă rădăcini şi să aibă un impact real dacă nu ne concentrăm asupra motivelor pentru care am fost tentaţi să procedăm altfel pentru atât de mult timp. Pentru a reface ceea ce facem, trebuie să regândim ceea ce gândim. Şi asta înseamnă că trebuie să vedem care sunt sursele unui anumit stil de parenting tradiţional şi condiţionat Dacă sărim acest pas, vom veni mereu cu un motiv pentru a respinge orice idei noi sau, chiar dacă le încercăm, vom recurge mereu la metodele confortabil de familiare imediat ce întâmpinăm un obstacol.
Motivele pentru care suntem astfel de părinţi se pot încadra, in mare, în patru categorii: ceea ce vedem şi auzim; ceea ce credem; ceea ce simţim şi, rezultatul acestora, ceea ce ne sperie. Aceste etichete nu sunt foarte precise şi explicaţiile pentru fiecare se suprapun. Totuşi, putem să începem să înţelegem stilurile contemporane de parenting cercetând în primul rând influenţele evidente pe care le au asupra comportamentelor noastre. Apoi putem continua analizând convingerile şi normele culturale relevante care stau la baza acestor influenţe. în final, ne putem concentra pe modul în care nevoile si fricile noastre – modelate în mare de cum am fost noi crescuţi – influenţează modul în care interacţionăm cu propriii copii.
(va continua…)
Articol preluat din Parenting necondiţionat de ALFÍE KOHN .
