Trebuie să vă mărturisesc ceva. Vi s-a întâmplat vreodată să cumpărați copilașului o jucărie frumoasă, poate cu telecomanda, realistă și colorată iar acesta după câteva minute să o ignore complet și să se joace ore întregi tot cu o bucată veche de lemn, asociată în mintea lui cu o mașină de pompieri?
Pentru un copil nu există cărți sau jucării prea simple. Și o spun cu toată responsabilitatea unui autor de cărți pentru copii care își testează toate poveștile și ilustrațiile înainte de a fi publicate. Copiii decid dacă o carte este bună sau demnă de ignorat. Unii uită că o carte de copii se adresează copiilor și nu mămicilor. Nu sunt potrivite într-o carte pentru copii înfloriturile literare complicate, metaforele și mesajele complexe pentru că (…suspans) nu le înțeleg micuții. Firul acțiunii trebuie să fie scurt, poeziile rimate, muzicale, construcții în cuvinte simple iar ilustrațiile nu trebuie să fie opere de artă cubiste sau abstracte. Nu este o glumă. Tocmai am răsfoit două cărți românești pentru copii mici promovate agresiv și illustrate în stil cubist. Și pentru că ne lipsesc reperele și cultura avem tendința să adoptăm cu valul tot ce este considerat bun de alții, uitând că singura instanța care poate judeca o carte pentru copii mici este propriul nostru copil. Sunt o mulțime de cărți pe piață considerate valoroase de mămici și ignorate complet de micuți, exact ca jucăriile din exemplul de mai sus. Motivul este că micuțul nostru vede lumea prin alți ochi decât noi. În realitatea lui acea bucată de lemn este mult mai voloroasa decât toate jucăriile cu butoane și lumini din lume. La vârstă de 0-1-2-3-4 ani trebuie doar să trezim, să educăm curiozitatea copilului și dragostea față de cărți, folosind instrumente pentru mintea lui.
Într-o piață sufocată de marketing și abuz de vizibilitate, cheltuim banii aiurea pe jucării scumpe fără valoare, pe cărți colorate și lucioase cu texte complexe, pompoase, pe lucruri inutile care ne satisfac doar nouă părinților orgoliul și nevoia de superioritate. Este la fel că atunci când alegem politicienii pe baza de notorietate. Și vă rog să nu interpretați apologia simplității ca pe o subestimare a minții copilului mic. Principiul “less is more” nu face decât să ajute imaginația copilului mic. De aceea nu am umplut magazinul online cu plasticuri chinezești și jucării strălucitoare care arată ca un semafor. Sunt studii care demonstrează că un copil cu mai puține jucării își dezvoltă mai bine creativitatea. Sunt ultimele cercetări din neuroștiințe care arată că mesajele simple cu o anumită repetivitate sunt asimilate de micuți extrem de eficient.
Ar fi multe de spus dar concluzionez afirmând că într-un viitor dominat de softuri de automatizare, de roboți și de inteligență artificială, copiii noștri au o singură șansă în față mașinilor și aceea se numește creativitate. Creativitatea se descătușează atunci când copiii se joacă cu noroaie și bețe nu cu jucării strălucitoare. Imaginația se dezvoltă încă de la vârste fragede dacă le oferim micuților jucării și cărți pe mintea lor. Poate ca a venit vremea să înțelegem că educația copiilor nu este o competiție, iar copilul nu este un premiu cu care ne lăudăm în fața altor mămici.
Mirabela Les – pupo.ro
