Iubire necondiționată
Acceptarea necondiţionată poate fi dezirabilă, dar este oare posibilă? înainte de a răspunde la această întrebare critică, aş dori să clarificăm ce anume întrebăm. Problema nu este dacă oamenii se pot accepta pe ei înşişi necondiţionat – şi anume, dacă o persoană are o stimă de sine necondiţionată. Mai degrabă, ceea ce vrem să ştim este dacă este realist să credem că-i putem accepta şi iubi pe copii pentru ceea ce sunt, fară condiţii.
Aici, cred că răspunsul este categoric afirmativ. Mulţi părinţi o simt. Este oare posibil să ne comportăm zi de zi cu copiii astfel încât ei să nu se îndoiască de iubirea noastră? Nu uitaţi ca trebuie să-i frustrăm uneori spunându-le „nu”. Este posibil ca, din când în când, să ne pierdem răbdarea sau să ne înfuriem pe ei. Iar copiilor le este adesea greu să facă diferenţa între sentimentele de fond ale unei persoane şi starea ei de moment. Aşadar, ne putem noi asigura ca ei se simt iubiţi necondiţionat?
Probabil că nu. Obiectivul nostru ar trebui să fie să ne apropiem cât de mult de acest ideal. În fond, şi fericirea deplină poate fi un ţel imposibil de atins. Aşa cum spunea un autor, ea este o condiţie imaginară atribuită de adulţi copiilor, şi de copii, adulţilor. Acest lucru însă nu ne opreşte (şi nici nu ar trebui) să încercăm să fim mai fericiţi. Este valabil şi pentru amabilitate, înţelepciune şi alte calităţi împlinite incomplet.
Faptul că atât de mulţi părinţi îşi acceptă copiii doar condiţionat nu face ca această practică să fie mai puţin păguboasă sau mai uşor de acceptat. Nu vorbim aici despre răsfaţarea copiilor sau despre o abordare caracterizată prin lipsa intervenţiei parentale. Practicanţii de parenting necondiţionat joacă un rol activ în vieţile copiilor lor, îi protejează şi îi ajută să facă diferenţa între bine şi rău. Pe scurt, întrebarea nu este dacă ar trebui să ne apropiem cât mai mult de conceptul de parenting necondiţionat. Şi nici nu există dubii că putem face acest lucru. Doar pentru că va fi întotdeauna loc de mai bine nu înseamnă că nu putem îmbunătăţi ce facem în prezent. Putem şi este bine să o facem, întrebarea este cum.
Articol preluat din Parenting necondiţionat de ALFÍE KOHN .
