Nu vă grăbiţi
Obişnuiam să dau acest sfat părinţilor de copii mici mai mult în glumă. Evident, nu avem întotdeauna control asupra programului nostru, chiar dacă ar fi plăcut să avem mai mult timp liber. Am tratat însă mai serios această problemă şi importanţa de a face tot ce ne stă în putinţă, cât de des posibil, pentru a evita situaţiile în care ne simţim obligaţi să folosim forţa. Părinţii devin mai autoritari când sunt presaţi de timp şi când sunt în public. Combinaţia celor două este de-a dreptul ucigătoare.
Când aveţi ceva timp la dispoziţie, staţi de vorbă cu partenerul de viaţă, dacă este prin preajmă, şi vedeţi ce modificări puteţi face în programul zilnic pentru avă grăbi copilul cât mai puţin posibil. Ce-ar fi dacă ne-am trezi cu 15 minute mai devreme? Ce-ar fi dacă am face cumpărăturile sâmbăta? Ce-ar fi dacă am schimba ora de baie? Este mai uşor decât credeţi să evitaţi graba, scopul fiind să le permiteţi copiilor să facă lucrurile în tihnă şi să se bucure că sunt copii.
Un alt beneficiu: reorganizarea programului vă oferă luxul de a vă permite să aşteptaţi finalizarea unei crize de sfidare sau răzvrătire a copilului, în loc să treceţi la ameninţări sau să vă impuneţi altfel propria voinţă. Dacă refuză să facă ceva ce aţi decis că trebuie făcut, puteţi spune: „Scumpo, îmi pare rău, dar trebuie să-ţi pui haina. Este foarte frig afară şi vom merge destul de mult pe jos. Dacă preferi să mai aştepţi puţin, este în regulă. Spune-mi când eşti pregătită”. (Eu folosesc ultima propoziţie destul de des.) Dacă faceţi un pas înapoi şi le daţi copiilor timp, de cele mai multe ori se dau pe brazdă. Realizaţi totuşi că, deşi le permiteţi copiilor să decidă când vor da curs cerinţei, tot vă impuneţi voinţa asupra lor, aşa că nu folosiţi tot timpul această tehnică. în armonie cu al doilea principiu din acest capitol, insistaţi asupra supunerii doar după ce v-aţi gândit serios dacă o anumită cerinţă chiar nu se poate negocia şi de ce.
În acele situaţii când ne grăbim este important să nu ne cramponăm de fiecare secundă. Încercarea de a grăbi un copil mic este o nesăbuinţă. Deseori, este mai bine să pierzi timp acum pentru a câştiga timp mai târziu. Într-o după-amiază, băieţelul meu de doi ani a adormit în drum spre supermarket. Dacă l-aş fi aruncat în coşul de cumpărături şi aş fi luat-o la goană printre rafturi, s-ar fi supărat îngrozitor (şi supărarea copiilor o atrage imediat şi pe cea a părinţilor). În schimb, l-am trezit cu blândeţe şi, deşi nu aveam mult timp la dispoziţie, i-am arătat câteva lucruri care ştiam că îl interesează: ideea era să îl ajut să se trezească treptat. Am reuşit să facem cumpărăturile destul de rapid şi fară scandal.
Există un principiu mai general dincolo de aceasta discuţie: în loc să încerci să schimbi comportamentul copilului, de multe ori este mai util să schimbi mediul. Ceea ce este valabil pentru timp, este şi pentru spaţiu. O poartă încuiată care ţine în curte un copil mic este o soluţie mult mai înţeleaptă decât încercarea de a ne baza pe frică sau pe muncă de lămurire. Dacă anticipaţi că îi va fi greu copilului să stea potolit (la restaurant, de exemplu), luaţi cu voi cărţi, jucării sau alte obiecte care să-i ocupe timpul, în loc să-i puneţi în cârcă povara de „a sta cuminte”.
În fine, nu mă pot abţine să scot în evidenţă că expresia „Nu vă grăbiţi” are şi un alt sens. Poate fi privită şi ca o aducere-aminte a cât de bine este să ne relaxăm şi să ne bucurăm de timpul petrecut cu copiii. Când s-a născut primul nostru copil, am jurat că vom arunca cu un scutec plin în următoarea persoană care ne mai informează că „ăştia mici cresc atât de repede”. „Da, bine”, am zis noi! Dar este adevărat!
Articol preluat din Parenting necondiţionat de ALFÍE KOHN .
