Uneori, am găsit consolare în ideea că, în ciuda tuturor greşelilor pe care le-am făcut (şi pe care voi continua să le fac) ca părinte, copiii mei se vor dezvolta bine pentru simplul motiv că îi iubesc cu adevărat.
În fond, iubirea vindecă toate rănile. Nu avem nevoie decât de iubire. Iubirea înseamnă că nu trebuie să-ţi ceri scuze că ţi-ai pierdut cumpătul în bucătărie, azi-dimineaţă.
Acest gând care mă linişteşte se sprijină pe ideea că există un lucru numit Iubire Părintească, o substanţă unică pe care o poţi oferi copiilor în cantităţi mai mici sau mai mari. Bineînţeles, în cantităţi mai mari este mai bine. Dar dacă această supoziţie se dovedeşte a fi fatal de simplistă? Dacă există moduri diferite de a iubi un copil, şi nu toate la fel de dezirabile? Psihanalistul Alice Miller a observat la un moment dat că este posibil să iubeşti un copil „cu înflăcărare, dar nu în modul în care are el nevoie să fie iubit”. Dacă are dreptate, întrebarea esenţială nu este dacă – nici măcar cât – ne iubim copiii. Contează la fel de mult cum îi iubim.
Odată ce înţelegem acest aspect, putem să întocmim destul de repede o listă lungă cu diferite tipuri de iubire părintească şi cu sugestii referitoare la care este mai bun. Această carte analizează o astfel de distincţie – şi anume aceea între a-i iubi pe copii pentru ceea ce fac şi a-i iubi pentru ceea ce sunt. Primul tip de iubire este condiţionată, şi anume copiii trebuie să o câştige comportându-se aşa cum credem noi de cuviinţă sau ridicându-se la înălţimea standardelor noastre. Al doilea tip de iubire este necondiţionată: nu depinde de comportamentul copiilor, de succesul lor, de cât de cuviincioşi sunt sau orice altceva.
Aş dori să susţin ideea de parenting necondiţionat atât pe baza unei judecăţi de valoare, cât şi pe baza unei preziceri. Judecata de valoare este foarte simplă: copiii nu ar trebui să fie nevoiţi să ne câştige aprobarea. Noi, părinţii, ar trebui să-i iubim „pentru niciun motiv anume” aşa cum zice prietena mea, Deborah. Mai mult, nu contează doar ca noi să credem că îi iubim necondiţionat, ci şi ca ei să se simtă iubiţi în acest felCât despre prezicere, aceasta este că iubirea necondiţionată va avea un efect pozitiv. Nu numai că este atitudinea corectă, moral vorbind, este şi atitudinea inteligentă. Copiii au nevoie să fie iubiţi aşa cum sunt, pentru ceea ce sunt. Când se întâmplă asta, ei se acceptă pe ei înşişi drept oameni buni, chiar şi în momentele când o dau în bară. Iar când această nevoie de bază este împlinită, ei sunt mai liberi să accepte (şi să ajute) alţi oameni. Pe scurt, iubirea necondiţionată este ceea ce au nevoie copiii pentru a se dezvolta armonios.
Cu toate acestea, noi, părinţii, suntem adesea tentaţi de a ne condiţiona aprobarea. Suntem tentaţi să facem acest lucru nu doar din cauza a ceea ce am fost învăţaţi să credem, ci şi din cauza modului în care am fost noi crescuţi. Putem spune că suntem condiţionaţi să condiţionăm. De fapt, acceptarea necondiţionată pare că este rară şi ca ideal. O căutare pe internet a cuvântului „necondiţionat” are ca rezultat în mare parte discuţii legate de religie şi de animale de companie. Se pare că este dificil pentru mulţi oameni să îşi imagineze că iubirea dintre oameni poate fi fară condiţionări.
Când ne referim la copii, unele dintre aceste condiţionări sunt legate de cuminţenie, iar altele, de realizări. Acest capitol şi următoarele trei vor explora aspectele comportamentale şi, mai ales, modul în care multe strategii de disciplinare cunoscute îi fac pe copii să simtă că sunt acceptaţi doar atunci când fac ceea ce le cerem noi. Capitolul 5 va discuta modul în care unii copii trag concluzia că iubirea părintească depinde de realizările lor – sportive sau şcolare, de exemplu.
în cea de-a doua parte a cărţii, vă voi oferi sugestii concrete pentru a depăşi această abordare şi a arăta copiilor o iubire mai apropiată de ceea ce au nevoie. Dar, mai întâi, aş dori să analizez ideea mai generală de educaţie condiţionată: care sunt premisele de la care porneşte (şi care o diferenţiază de educaţia necondiţionată) şi care sunt de fapt efectele pe care le are asupra copiilor.
(va continua…)
Articol preluat din Parenting necondiţionat de ALFÍE KOHN .
