Regândiţi-vă solicitările

Regândiţi-vă solicitările

Iată o posibilitate foarte îngrijorătoare: poate că, atunci când co­pilul nu face ce îi cereţi, nu el este problema, ci solicitarea voastră. Este uimitor cât de puţine cărţi pentru părinţi pun această problemă. Cele mai multe au ca punct de plecare acţiunea pe care cititorii vor să o execute copiii, oferind apoi tehnici pentru obţinerea supunerii, în majoritatea cazurilor, aceste tehnici implică recompensarea sau „consecinţele” – adică mitele sau pedepsele. În unele cazuri, se pro­pun tehnici mai blânde şi mai condescendente de a interacţiona cu copiii. Dar aproape niciodată părinţii nu sunt încurajaţi să-şi recon­sidere propriile cerinţe.

De exemplu, o carte recentă sublinia cât de important este ca pă­rinţii să devină mai sensibili şi mai pricepuţi la negocieri win-win. Consider această idee utilă şi abordarea, foarte umană. Dar, când oferă sfaturi părinţilor care întreabă cum să-şi determine copiii să-şi facă singuri patul sau să-şi mănânce legumele, autorul nu pare să se gândească şi la posibilitatea că aceste obiective pot fi problema­tice în sine. Dacă le oferim copiilor mese îndeajuns de sănătoase, atunci mai este vreodată necesar să-i forţăm să mănânce ceva? De ce trebuie ca singurul loc pe lume care aparţine cu adevărat copilului – propriul pat – să fie gestionat după standardele părintelui? Chiar şi cărţile progresiste tind să se concentreze pe cum, şi nu pe dacă, pentru a determina copilul să facă ce doreşte părintele.

În unele cazuri, problema este că pretenţiile părintelui sunt deplasate faţă de ce ne putem aştepta de la copiii de vârsta respectivă. Detaliez imediat. Dar chiar şi în cazul în care un copil poate să facă acel lucru, tot merită să ne întrebăm dacă chiar este necesar să-l facă. Unii părinţi vor să ştie cum să-şi determine copiii să studieze pianul. întrebarea mai importantă ar fi, totuşi, dacă întregul proces este chinuitor pentru copil, de ce să-l forţaţi să ia lecţii? Faceţi asta pentru copil, sau pentru voi? Poate ajunge să deteste muzica? Putem privi în mod asemănător şi alte lucruri.

Evident că ne aşteptăm ca anumite lucruri de bun-simţ să fie fă­cute de copii, chiar dacă fiecare dintre noi ar încadra alte lucruri în această categorie. Ideea este că, înainte de a căuta o metodă de a-i convinge pe copii să facă ce le spunem, ar trebui mai întâi să ne acordăm timp pentru a regândi valoarea sau necesitatea solicitărilor noastre.

Articol preluat din Parenting necondiţionat de ALFÍE KOHN .

Leave Your Reply